Utilizarea calculatorului in 7 module

LECTIA NR. 1

STRUCTURA UNUI CALCULATOR:
• HARDWARE – totalitatea componentelor tangibile ale unui calculator
o Unitatea centrală – Unitatea de Memorie internă (UM)
• Memorie RAM
• Memorie ROM
• Memorie cache
- Unitatea Centrală de Prelucare (procesor)
• Unitatea de Comandă Control (UCC)
• Unitatea Aritmetica-Logică (UAL)
o Dispozitive periferice
• de intrare
• de ieşire
• de intrare/ieşire
o Interfeţe
o Medii de stocare


• SOFTWARE
– totalitatea programelor care asigură funcţionarea corectă a elementelor hardware
Memoria ROM – nu îşi pierde conţ inutul la oprirea calculatorului
- nu poate fi modificată
- stochează informaţii tehnice despre componentele hard
Memoria RAM – îşi pierde conţinutul la oprirea calculatorului
- poate fi modificată
- stochează datele şi programele de lucru
- este principala memorie de lucru a calculatorului

TIPURI DE CALCULATOARE:

• Microcalculatoare
o Desktop
o Tower
o Laptop
o Tablet PC
o Palm PC
o PDA
• Minicalculatoare
• Calculatoare Mainframe
• Supercalculatoare

ALTE DISPOZITIVE PORTABILE
• Smartphone
• Telefon mobil
• Player multimedia

Software
Diferite tipuri de software
Aşa cum aminteam În primul capitol , prin termenul de software se Înţelege ansamblul programelor, procedurilor şi rutinelor care controlează funcţionarea eficientă a elementelor hard. Un sistem de calcul nu poate să prelucreze date fără să fie programat. Un program constă dintr-o succesiune de instrucţiuni ce converg către soluţia problemei ce trebuie să fie rezolvată .
Există două categorii de programe:

  • programe de sistem – coordonează modul În care lucrează componentele sistemului şi oferă as i stenţă În funcţionarea programelor de aplicaţii. Se spune că ele alcătuiesc software de bază ..

Programele de sistem sunt proiectate astfel Încât să faciliteze utilizarea eficientă a resurselor sistemului de calcul şi să ofere instrumente pentru dezvoltarea şi execuţia programelor de aplicaţii. Aceste programe sunt elaborate pentru anumite tipuri de sisteme de calcul şi nu se pot folosi pe alte tipuri. Ele sunt furnizate de către producătorii sistemelor de calcul sau de către firme specializate. Programele de sistem se referă În principal la sistemul de operare. x programe de aplicaţii – destinate rezolvării unor probleme specifice unei aplicaţii. Se spune că alcătuiesc software de aplicaţii. Aceste programe efectuează prelucrări ale datelor, În concordanţă cu cerinţele informaţionale necesare, fiind realizate În principal de către firme specializate de software.

  • Sistemul de operare (SO) – ansamblu de proceduri manuale şi module de program de sistem prin care se administrează resursele sistemului de calcul (procesoare, memorie, periferice, informaţii) ce asigură utilizarea eficientă , În comun, a acestor resurse şi oferă utilizatorului o interfaţă cât mai comodă pentru utilizarea sistemului de calcul.

Aşadar, sistemul de operare poate fi considerat ca reprezentând interfaţa dintre componentele hard şi utilizator.
Pentru a răspunde rolului de interfaţă hardware – utilizator, majoritatea sistemelor de operare sunt organizate pe două nivele:

  • fizic – mai apropiat de hardware cu care interferează printr-un sistem de Întreruperi. Întreruperea presupune suspendarea execuţiei programului În curs printr-un semnal, ca urmare a unui eveniment, deservi rea Întreruperii şi apoi reluarea execuţiei programului În curs.
  • logic – mai apropiat de utilizator, interferând printr-un sistem de comenzi , limbaje de programare, utilitare.

Corespunzător acestor două niveluri, sistemele de operare cuprind În general două categorii de programe:

  • de comandă şi control pentru coordonarea şi controlul tuturor funcţiilor sistemului de operare (procese de intrare/ieşire, execuţia Întreruperilor, comunicaţia hardware – utilizator etc.);
  • de servicii (prelucrări) – executate sub supravegherea programelor de comandă şi control , utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicaţie .

Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:

Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilităţi de pregătire şi lansare În execuţie a programelor de aplicaţie. Pentru aceasta, sistemul de operare trebuie să dispună de:
un editor de texte, pentru introducerea şi modificarea unui program sursă (program scris Într-un limbaj de programare);
un translator pentru limbajul de programare folosit (asamblor, compilator, interpretor), pentru traducerea instrucţiunilor din programul sursă Într-un limbaj recunoscut de sistemul de calcul (program obiect);
un editor de legă turi pentru realizarea de legături Între modulele obiect În vederea construirii structurii pe segmente, necesare execuţiei programelor (program direct executabil). Acesta se Încarcă În memorie de către componenta sistemului de operare numită Încărcător, şi din acel moment execu ţia poate avea loc.
Gestiunea resurselor – identificarea programelor ce se execută , a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor.
Gestiunea fişierelor – realizează separarea fişierelor Încărcate În memorie şi grupează fişierele pe diferiţi utilizatori.
Facilităţi puse la dispoziţia utilizatorului referitor la compresia datelor, sortarea, interclasarea, catalogarea şi Întreţinerea bibliotecilor prin programele utilizator disponibile. Aceste facilităţi se referă la programele utilitare care pun la dispoziţia utilizatorilor o serie de programe pentru defragmentare, comprimare sau devirusare .
Planificarea execuţiei lucrărilor după anumite criterii (timp de execuţie, priorităţi , etc.) astfel Încât unitatea centrală să fie utilizată eficient.
Coordonarea execuţiei simultane a mai multor programe, prin urmărirea modului de executare a instrucţiunilor, depistarea şi tratarea erorilor, lansarea În execuţie a operaţiilor de intrare/ieşire.
Asistarea execuţiei programelor de către utilizator, printr-o interfaţă prietenoasă , atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.
Dintre cele mai cunoscute sisteme de operare se pot aminti: Windows, Mac Operating System, Linux, Unix, Novell. Acestea conţin mai multe versiuni. Prin versiunea unui program software se Înţelege stadiul la care s-a ajuns În dezvoltarea soft-ului respectiv În momentul difuzării lui publice. De exemplu, compania Microsoft şi-a etichetat versiunile Întâi prin numere (Windows 1.0 până la Windows 3.11), apoi prin ani (Windows 95, Windows 98, Windows 2000) şi apoi prin coduri alfanumerice (Windows Me, Windows XP). Astfel, un simplu utilizator poate compara două versiuni diferite ale aceluiaşi program pentru a constata evoluţia programului şi facilităţile suplimentare oferite.

Aplicaţii software
Aplicaţiile informatice sunt reprezentate de acele programe ce sunt realizate pentru utilizatori cu scopul de a folosi calculatorul Într-o problemă specifică şi pentru a Îndeplini o anumită sarcină (procesare de text, facturare, aplicaţii grafice).
Există diferite programe fiecare având o funcţie specifică , de exemplu:

  • Programe de comunicaţii – Yahoo Messenger, Outlook Express (cu ajutorul acestor programe se pot trimite mesaje şi comunica cu diferite persoane indiferent de localizarea geografică a acestora).
  • Programe de manipulare şi gestiune a fişierelor – MS-DOS, Linux, Windows Explorer (cu ajutorul acestor programe se pot crea, şterge sau redenumi fişierele) .
  • Programe de navigare pe WEB – Mozilla Firefox, Internet Explorer (cu ajutorul acestor programe puteţi accesa diferite pagini de Internet).
  • Programele de procesare de text – WordPro, StarOffice Document, Microsoft Word (cu aceste programe se pot accesa informaţiile sub formă de text, având posibilitatea de editare, salvare şi imprimare a documentului).
  • Programele de calcul tabelar – Microsoft Excel, Lotus 1-2-3, StarOffice Spreadsheet (aceste programe permit manipularea datelor numerice existente În tabelele de calcul).
  • Programele de gestiune a bazelor de date – Visual FoxPro, Microsoft Access, Oracle (acest program organizează colecţii mari de date, pentru ca informaţia să fie disponibilă utilizatorului prin realizarea interogărilor şi a extragerilor de date).
  • Programe pentru creşterea accesibilităţii:
  • Programe de recunoaştere a vocii (voice recognition) – Sonic Extractor, eSpeaking (aceste programe pot recunoaşte cuvinte rostite transformându-Ie În diferite comenzi).
  • Programe de recunoaştere a caracterelor existente pe ecran (screen reader) – Microsoft Narrator, VoiceOver (programe ce identifică, interpretează şi converteşte În voce conţinutul afişat pe ecran).
  • Programele ce permit mărirea caracterelor pe ecran (screen magnifier) şi programe ce afişează o tastatură virtuală (on-screen keyboard).

Altele, folosite În domenii diverse, specializate – Adobe JIIustrator, Quark Express.
Aşadar, dintre aplicaţiile software care pot fi folosite la birou sau acasă se pot enumera:

  • Program de procesare de text: Word, WordPerfect, AmiPro;
  • Program de calcul tabelar: Excel, Lotus 123;
  • Program de baze de date: Access, Filemaker Pro;
  • Program de prezentări: PowerPoint, Freelance;
  • Program de poşta electronică: Outlook Express, Microsoft Outlook;
  • Program de navigare pe Internet: Internet Explorer;
  • Program de contabilitate: Ciel, NeoSys;
  • Program de salarii: Ciel, NeoManager.

 

Leave a Reply